Retrospective, introspecţii, dorinţe , bucurii, făgăduieli, păreri de rău pentru nereuşite şi determinare pentru a le depăşi. Planuri pentru viitor, elan şi încredere.
Anii pleacă , spăşiţi, la culcare , iar fratele cel mic, 2015, înfofolit şi cu roşu în obraz, preia cârma.
-Eu am să fac ce n- au reuşit fraţii mei ! Pot..!!!
Ofticaţi, cu un zâmbet perfid pe sub mustăţi, îşi trag plăpumioara sub bărbie...
-Face el, nu face nimic...hai să dormim...e mai bine, aşa scapi de cruzimea realităţii. Cel putin, în vise, realitatea nu doare. Ea este şi atât...îşi vede, însă, de mersul ei şovăielnic, pe cărările sufletului. El nu doarme niciodată, deşi, uneori, visează cam mult...
Realitate versus Vis.
Realitatea e că lumea e bună şi visele o strică.
Visele că oamenii sunt ceea ce par, fac ceea ce spun şi ceea ce spun e adevărat.
2015 îşi dă jos fularul, îşi scoate mănuşile , freacă palmele cu hotărâre şi priveşte cu milă în josul lui.
-Fraţii aştia ai mei au rămas în urmă. Aşa e firesc. Totul se mişcă şi este într- o continuă evoluţie. Cine i-a pus să viseze urât?
Nimic nu e mai urât decât să sădeşti speranţă în inima cuiva, s- o mângâi în cuvinte pe care nici tu nu le crezi, să promiţi ceea ce nu eşti în stare, să dăruieşti ceea ce nu ai avut niciodată, deşi convingi cu sinceritatea ce naşte din expresii.
Anii aştia care au dormit cu ochii deschişi, au văzut multe. S- au bucurat la vremea respectivă, au făcut donaţii şi investiţii, au sacrificat din strânsurile asudate din greu .
Doritorii de "suflet" au venit de pretutindeni, înfruptându- se cu "bucatele" alese ale timpului mult.
Ne alegem lumea în care trăim.
Suntem atenţi la selecţia anturajului, bifăm calitatea şi onestitatea.
Avem multe de spus şi dăruit. Fiecare , din cei ce vin, chemaţi şi nechemaţi, alege ceva din sacul cu daruri al inimii noastre. Se găseşte câteceva bun , pentru fiecare. .
Unii dintre noi trăiesc intens şi cu simţ de convingere , fiecare amănunt al vieţii. Şi fără să epateze şi nici să- şi impună să coboare, măcar o treaptă, în confuzia, mizeria şi falsa bogăţie a lumii contemporane. Fiecare are lumea lui.
A mea e frumoasă , pentru că are camerele aerisite unde locuiesc oamenii buni şi curaţi.
Nu m- au interesat vreodată faima, banii murdari, conştiinţa încărcată. Privesc în urmă, în anii trecuţi, din copilărie şi până acum. Ştiu că tot ce am făcut nu mă împovărează cu durerea cuiva. Am trăit intens şi bucuria şi durerea, am crezut în mine şi am simţit tot ce am trăit. Am privit adânc în lacrimile celor ce şi- au aşezat capul în poala mea şi au căutat mângâiere.
Am ştiut neîmplinirea celor ce mi- au căutat sfatul. L- am dat, din inimă, învăţat din experienţa mea. Gratis. Fără să aştept măcar un " mulţumesc". Din bucuria de a dărui. M- am rugat alături de cei încercaţi. Pentru binele ce- l aşteptau.
Nu stau cu mâinile în sân când ştiu că pot să mă implic. Poate uit că am o grămadă de răspunderi pentru cei aleşi de Dumnezeu să- i ocrotesc. Copiii mei, mama mea...Întotdeauna apare ceva prioritar , în timp ce ei aşteaptă dragostea şi atenţia mea, pentru că au nevoie încă de mine şi înţeleg absenţa mea, deşi nemotivată, în timp ce mă ocup de cei ce- mi vor întoarce spatele , după ce - şi vor linişti apele tulburate. Nu- i nimic, mergem mai departe...
Cei care îmi oferă dragostea lor, sunt prietenii mei, unii de- o viaţă. Am simţit aportul lor simţitor, atunci când cei care au fost susţinuţi de mine,au dispărut, motivând, copilăreşte că nu i- am mai căutat. Au uitat că ei mă căutaseră de 50 ori pe zi, în situaţii de restrişte. Au plecat , pentru că atunci când a venit timpul să ofere, s- au gândit mai întâi la ei. Aşa cum este normal. Sacrificii nu face decât Dumnezeu. Nu noi, oamenii. Noi avem încă ,solid şi la vedere, instinctul primar de supravieţuire şi ne e teamă pentru ziua de mâine şi preferăm să ne destăinuim "iubirea" doar în cuvinte.
Ne hrănim numai pe noi, nu ne pasă de cel ce are nevoie. Şi vine vremea când iarăşi vom fi încercaţi . Aşa e ciclicitatea vieţii. Şi iarăşi vom avea momente de conştientizare a realităţii şi vom şti unde am greşit.
Şi totuşi lumea mea e o lume frumoasă, atâta timp cât oamenii ce o populează, o menţin.
Mulţumesc bunului Dumnezeu pentru tot ce mi- a dăruit, rele şi bune în toţi anii aceştia . Bunele au rămas , mărturii peste timp şi vor rămâne în făclia aprinsă a sufletului meu, iar relele m- au învăţat să disting, să aleg, să mă pregătesc.
2015 vine pregătit să admire ideile sale creative, într- o lume în care îi invit pe cei buni să se alăture! Restul să se descurce!
La mulţi ani, tuturor!
Crina Iamandi
