La umbra unui gând

M- aşez la umbra unui gând,
Aştern pe- o coală de amintire
De bucurii, ochii plângând,
Prin frumuseţe şi iubire.

În lumea mea, oamenii vin
Şi stau atât cât pot visa,
Iar unii se întorc puţin
Să- şi ceară un loc ...în lumea mea!

Un râu adânc îşi sapă matca
Prin zile şi prin nopţi , furtuni
Soarele blând îşi curge şoapta,
Ce- o cântă oamenii cei buni.

Dragostea mea nu are timp,
Nici vârstă să- l îngenuncheze,
De n- aş iubi, aş fi nimic,
Doar cine ştie, înţelege!

În ghimpi şi lacăte de piatră,
În temeri şi ecuaţii lente,
Iubirea nu stă niciodată
Şi obiecţii, cad, latente...

Eu stau la umbra unui gând,
Hoinară în lumea mea frumoasă,
Iubesc , cu sufletul, plângând,
Dar râd când judecăţi m- apasă!

Iubesc! Trăiesc! e omenesc
Şi chiar divin pentru acest timp,
Iubesc prin tot şi tot trăiesc,
De n- aş iubi, aş fi nimic...

Crina Iamandi