Să fim Români

Colindul este cântecul de alin al creştinilor de două mii de ani şi ceva ,  încoace. 
Este scâncetul bucuriei ce renaşte în fiecare an , pictând viaţa din albul imaculat al zăpezii ce l- a conservat în tradiţia şi obiceiurile românilor.
Crăciunul românesc este sărbătoarea noastră, mai frumoasă decât orice altă surată cu iz occidental , oriental, mai aproape  sau mai îndepărtat de vremurile noastre.
Românii şi - au păstrat nealterate obiceiurile.
La noi, în ziua de Crăciun , după slujba religioasă, copiii îşi vizitează părinţii , apoi se strâng în jurul binecunoscutei mese pline de cozonaci , vin roşu şi toate bunătăţile.

Cu o crenguţă de brad verde în mână , tămâie şi smirnă în buzunare, cu inima plină de bucurie, colindătorii şi colindele lor  vestesc că a sosit vremea introspecţiei şi a cugetării despre cine suntem noi, oamenii şi chiar mai mult, cine suntem noi, creştinii români şi viaţa noastră lăuntrică.
Fiece lucru, fiece om, are o schemă pe care se dezvoltă.
Lucrul porneşte de la o idee, iar omul, de la un gând. Gândurile atrag faptele, materialul şi viaţa.
Simplitatea reprezintă adâncimea celor mai puternice creaţii.
Dacă nu poţi cântări distanţa şi greutatea existenţei până la simplitatea ei, te pierzi în zadar, migrând prin zone atrăgătoare şi spumante ale vieţii, căutând efemerul şi irosind esenţialul şi adevărata bucurie de a fi!
Mă gândesc la cei ce sărbătoresc în ziua de Crăciun, într- o falsă cinstire a sărbătorii Naşterii Domnului :cu mese festive, ieşiri la Club, apoi plecaţi cine ştie pe la ce hoteluri şi pensiuni din ţară sau străinătate. Crăciunul se sărbătoreşte Acasă!
Sărbătoarea în sine înseamnă Dragoste, Bunătate, Iertare, Dăruire, pornind de la sclipirea unui gând vestitor, o Stea de la Răsărit  a acestor virtuţi,  ce stă veşnic aprinsă în inima noastră.
În seara aceasta colindele au răsunat româneşte. 
Sentimentul de a fi un bun creştin l- am descoperit de -a lungul anilor, învăţându- l şi  purtându- l cu cinste în inima mea.
A fi bun creştin e o mare responsabilitate, uneori prea grea pentru umerii nesusţinuţi ai mândriei şi neputinţei omeneşti. Şi totuşi, ne place să sărbătorim Crăciunul şi să fim oaspeţii multor gazde primitoare.
Gazda mea din această seară, chiar de am urnit o familie întreagă să mă însoţească zeci de kilometri, într- un alt oraş, a fost BUCURIA!
De multe ori nu ne dăm seama că nimic nu te poate bucura mai mult, decât Adevărul din toate câte te însoţesc.
Când ai darul de a rezona cu ceea ce îl îmbogăţeşte pe cel de lângă tine, nu simţi decât o bucurie nesfâşită.
Uneori, se întâmplă să te nimereşti într- o masă întreagă de oameni care îţi seamănă. Oameni care tresar la aceleaşi semnale ca şi tine.
Mie îmi plac Oamenii şi calităţile lor. Nimic altceva decât bucuria de a- i avea aproape,  nu va putea să se transforme într- un alt scop al intersectării mele cu ei.
Atunci când nu rezonezi bine , e corect să te retragi , lăsând loc liber celor care , într- adevăr, au nevoie de tine, în viaţa lor.
Pe parcurs, vin şi pleacă roiuri de camarazi sau alţi "intruşi "prin planurile tale de a rămâne tu însuţi şi nimic mai mult.
Iubesc Crăciunul şi bucuria venirii lui.
Colindele sunt cel mai frumos dar pe care îl primesc de această sărbătoare.
Arta este o formă de manifestare spirituală , fie ea Muzică, Pictură, Sculptură , Poezie , Dans sau altceva.
Muzica este însă sunetul inimii încrustat într- o lacrimă.
Când lacrimile curg şiroaie pe obrajii îmbujoraţi de emoţie, în timp ce o voce pe care parcă o ştii dintotdeauna, caldă şi senină, alternând cu forţa dintr- o transfigurare de moment, ştii că este o trăire pe care nu mulţi o pot încerca.
Lacrimile de bucurie curg în timp ce stai aşezat pe un scaun într- o sală cu peste 900 de suflete. Artistul "plânge" şi el.
Pentru că a fost surprins şi "recompensat" cu o surpriză ce l- a determinat să reflecteze deşi era pregătit pentru acele momente,  doar pentru a susţine un spectacol de mare încărcătură emoţională, pe care  protagonistul, ne- a obişnuit să şi- l desfăşoare neîntrerupt.
Cu toate acestea , admiratorii urcă alături de el pe scenă, cu flori şi mici bucurii "ambalate", răpindu- i  câteva clipe de atenţie, din magia spectacolului.
O femeie - medic, oarbă, urcă pe scenă, cu un buchet de stânjenei albaştri la piept, susţinută de asistenta ce o aducea direct de la dializă.
În mijlocul unui concert de colinde româneşti, într- un decor de poveste, îmbogăţit cu  lumini şi personaje ce dau un plus de magie momentului.
"Ninge la Ipoteşti" continuă cu "Aseară pe înserate", de data aceasta cu vocea femeii care vede acum doar prin simţurile ce i- au rămas vii, poate ceva mai mult, aprofundate.
Artistul tace şi o priveşte atent. Femeia cântă cu o voce angelică.
Forţa, curăţenia sufletului, trăirea sunt percepute intens de cel care se alătură colindului ei.
 Amândoi vestesc Naşterea Domnului în faţa a sute de oameni . Mulţi , emoţionaţi de moment, lăcrimează. Privesc la artistul ce a părăsit pentru câteva clipe, rolul iniţial, de pe scena toată numai un decor. În faţa noastră desprinse parcă de tot şi de toate, stau două suflete , pătrunse doar de bucuria întâlnirii lor.
Artistul priveşte doar cu ochii sufletului, un altul, învins sau nu, de destin.
Faţa îi este numai râuri de lacrimi, la fel ca atunci când l- am zărit îngenunchind, acum câţiva ani, alături de o sută de suflete prezente la o sfântă slujbă , la o mănăstire din Prahova, iar sufletele acelea nu erau decât  "fanii" ce- l urmăresc prin concertele sale din ţară şi străinătate.
Lacrimile sunt cristalele sufletului, în care Dumnezeu a pictat tot Universul.
Cine lăcrimează înseamnă că are puterea de a recunoaşte cine este el cu adevărat, fără să ascundă în vreun fel dezinvoltura . 
A fi artist înseamnă Dăruire, a fi Om înseamnă Alegere, a le îmbina pe ambele într- un mănunchi al Dragostei de a le fi oamenilor de folos, e Har!
L- am admirat întotdeauna pentru selecţia atentă a textelor, a mesajelor, a interacţiunii cu cei care îl iubesc şi respectului pentru munca sa.
În seara aceasta s-a cântat despre Români, despre Acasă, despre Părinţi, despre Iarnă, despre copii,( pe care i-a ţinut în braţe), despre Dragoste şi Bunătate.
Ce înseamnă Omul şi unde trebuie să trăiască el, ce înseamnă Viaţa şi cum trebuie s- o cinsteşti,  ce înseamnă Atenţie şi cui trebuie s- o atribui?
Într- un decor de basm, (creat de Doina Levintza), un personaj îmbrăcat în costume viu- colorate, ale aceleiaşi creatoare, s- au scurs colinde  deosebit de frumoase, Româneşti , precum e şi cel ce le-a însoţit traseul , de departe, de două mii de ani, de când s- au plămădit, până aici, acum, în inimile celor ce simt în Credinţă.

S- a cântat despre Eminescu, În Ţara lui Caragiale, despre tradiţie şi dragostea pentru Acasă , ne- am simţit mai români ca niciodată.

Zâmbetul şi entuziasmul au contagiat o seară de Decembrie, în prag de Sărbătoare, pregătită cu atenţie amănunţită, intuindu- se ce avea să lase în urma unui spectacol reuşit: Bucuria!
Bucuraţi- vă Români de tot ce este al vostru!
Să păstrăm ce am moştenit şi să sfinţim pământul pe care trăim cu faptele noastre!
Ne aducem aminte de toate acestea, în fiecare iarnă, la final de calendar şi nu numai.
Crăciunul bate la uşă, iar colindele rămân cântecul de alinare pentru durerea ce a născut Viaţa! 
Un ultim îndemn, printr- o formă artistică, uşor de ajuns la inima omului, acum,  în prag de Crăciun, este "Să fim Români" !

Crina Iamandi
foto-  Georgiana Mertoiu

Un zâmbet

- Ce faci, Îngere?
O întrebare ce venea dintr- o altă lume , aici, pe pământul ce- şi ţine la piept trăitorii, frământa , din senin, un gând ce se străduia să răspundă.
Gândurile vin de dincolo de noi. Nu sunt ale noastre şi totuşi le lăsăm loc , să treacă, prin tunelul minţii ce ne determină faptele, şlefuindu- le drumul şi destinaţia.
- Sunt aici . Am venit pentru că....şi gândul s- a zdrobit , umplându- se de lumina unui zâmbet ce- l încuraja să zburde prin lăcaşul plin de mireasma sărbătorilor ce- l vor înviora în curând.
Sărbătorile au început demult.
Acum două mii de ani şi ceva.
Fiece naştere naturală vine cu durere. Din durere se naşte viaţa. Viaţa care trebuie să fie!
Apoi zâmbetul minunat al copilului ce- şi ţine ochişorii închişi...
Oare cui zâmbeşte această minunăţie şi unde a învăţat acest gest?
Aproape că te cutremuri , urmărindu- i surâsul dulce din faşa ce- i ţine strâns mânuţele, lângă corpul mic, de păpuşă.
Viaţa începe cu o durere şi se termină cu durere.
Pe parcurs ,  povârnişul zilelor ne învăţă să ne bucurăm, sub lumina Stelei ce a vestit venirea vieţii noastre.
Copilul din faşă zâmbeşte inocent la un semn invizibil omului matur.
N- ai cum să treci cu vederea şi nici să te întrebi  care e scopul , durata sau menirea acestui gest?
Albul zăpezii păstrează inocenţa zâmbetului străvechi.
E iarnă. Albul trebuie să îmbrace materia ce surprinde puritatea inimilor .
De unde începe inima?
De acolo de unde se poate zâmbi inocent.
Cine zâmbeşte inocent?
- Îngerii. Îngerii ce stau printre noi, arătând lumii, printre lacrimile fierbinţi ale ostenelii lumeşti, Iubirea, Naşterea şi Grija necontenită pentru cei dragi lor....
Să mulţumim celor ce nu obosesc să ne poarte de grijă.
O rămurică verde din bradul bucuriei că i- am întâlnit, că îi avem , că nu suntem singuri, sub care clopoţelul cuvintelor de mulţumire va trebui să răsune în pragul Sărbătorii în care Viaţa din nou se Naşte!

Mădălina Manolache

Interpretă de muzică uşoară, populară şi petrecere, iniţiator , organizator şi prezentator de evenimente artistice, Mădălina Manolache este cunoscută ca artista cu fire caldă şi jovială , ce însufleţeşte fiece moment unde este prezentă.

Apariţia ei pe scena artistică , dar şi pe ecranele tv, este una foarte simţită de admiratorii săi , dar şi de cei ce urmăresc emisiunile de divertisment la sfârşit de săptămână,  (În paşi de week- end ) cu invitaţi pe măsură,  dar şi în timpul ei, ("Oameni" şi  "România, ţara mea", ) pe canalul Tv Sud Est,  emisiuni unde Mădălina este producător, realizator şi moderator tv.
Energică şi frumoasă , hărăzită să aducă zâmbetul , bucuria şi informaţia în casele şi sufletele oamenilor, Mădălina Manolache , din mijlocul lor şi pentru ei, urează tuturor, "Sărbători fericite"!

Vin sărbătorile

Vin sărbătorile la geam
Pe uliţi vezi copii , zburdând
În mâna dreaptă , c- un toiag
Moş Nicolae stă , zâmbândind.

Cu Moş Crăciun s- a pus la cale
Au cântărit şi- au hotărât
Să vină primul, Niculaie
La cei ce l- au avut în gând.

Mos Niculaie, la copii
Îşi lasă un gram, din harul bun
În sănătate, bucurii
Iar daruri, de la Moş Crăciun.

Vin sărbătorile la geam
Iar Moşii noştri au câte un sac
Noi ne urăm un "La mulţi ani",
Când darurile au răsturnat.

Crina Iamandi
Foto- internet

Iarna, din nou, a venit

                                          

"Poveşti cu zâne se spun lângă foc".
Sufletele calde în recile seri caută lumină şi mângâiere. Aşa cum  orişicine o caută, în fiecare clipă, conştient sau nu, după noianul bucuriilor sau poverilor vieţii pe care o trăiesc.
În timp ce unii nu ar face faţă sărăciei sau lipsurilor mai mari decât viaţa i- a obişnuit, unii oameni chiar trăiesc greu. Poate în situaţii nu uşor  de imaginat. Poate suferă de o boală sau au pierdut pe cineva drag sau viaţa, pur şi simplu, nu le e prielnică.
V- aţi gândit vreodată cum e să ai visuri înalte şi să nu ai aripi să zbori, să le poţi atinge? Sau chiar aţi trăit aşa ceva?
Cum e să ştii să trăieşti frumos şi să nu poţi renunţa la cei pe care îi iubeşti şi au  reală nevoie  de ajutorul tău?
Să fii strâmtorat între a alege să fii util lor , în timp ce trebuie să- ţi construieşti o viaţă normală?
Cu o mână să te aţii valului violent şi cu alta să înoţi în apa unui ocean adânc şi fioros? dar să- i vezi numai frumuseţea expediţiei ?

"Viaţa normală "- termenul atât de banal în comparaţie cu "mai mult ".
Unii oameni au un singur ideal . Acela de a trăi normal, în timp ce şuturile vieţii vin ca nişte bombardamente, aruncate cu mânie, ironic parcă şi zeflemist , în ciuda frumuseţii idealului ce l- au clădit .Poate că aceştia sunt oameni cu potenţial, poate că îşi doresc mai mult, poate că ştiu să trăiască altfel, făcând faţă cu excelenţă oricărui nivel de trai, dar care aleg, cu stoicism, să- şi îndeplinească o datorie morală .
Cei care nu au natură spirituală, nu ar putea înţelege ce scriu acum.
Oamenii încercaţi cresc în spirit.
Încercările se dau oamenilor puternici. Ori creşti, ori ajungi la pământ.
În timpul ăsta, te agaţi de orice să rezişti. Unii aleg verticalitatea, în ciuda valului mare şi greu.
Suferinţa e simţită de cei sensibili. Sensibilitatea e tot a oamenilor puternici, în pofida puterii ce crezi că vine de la bani şi succes.
Coloana vertebrală e sufletul tău şi ce poţi dărui din cine eşti şi ce ai.

"Trăiesc un vis din basme desprins
Sunt prins într- un palat de cleştar
Din care încerc să scap în zadar
Ce e în sufletul meu nimeni n- are habar"..

Sunt mulţi însă cărora nu le pasă de cine sunt. Decât de ce au. Agonisind cu "bogăţie" şi mârşăvie din ce alţii trudesc din greu.
Ei trăiesc într- o confuzie bolnavă , închipuindu- şi că au atins cerul şi şi- au făcut cununi din  "stelele" altora , pe capetele lor "iluminate".
Cei puternici le înţeleg slăbiciunea  şi neputinţa chiar de se întâmplă după mari suferinţi. Pentru că aşa sunt oamenii. Suferă. Cei care au suflet. Ceilalţi doar se prefac şi chiar îşi induc stări de "suferinţă".
Unii sunt dependenţi de alţii. Dar noi ar trebui să fim dependenţi de iubire. Să dăruim. Unii doar cer, hrănindu- se hulpav , ca nişte înfometaţi fără saţiu, din bunătatea ce ştiu să o caute în inima celui pe care îl cred mai slab.
Surprizele pot fi de proporţii . Cristalele preţioase cresc în măruntaiele pământului.
Nu oricine poate ajunge la ele. Întorsătura poate fi fantastic de mare.

Oamenii buni se bucură că au putut fi utili chiar şi celor ce nu fac deosebire între o sticlă şi un cristal.
Ei au făcut un bine. Căutătorii de comori se vor alege cu o povară pe care, într- o zi, natura firească a lucrurilor, o va dezvălui. Va fi cumplit.
Cei infometaţi de puterea celorlalţi se vor întreba.
- Ce mai bate şi asta, câmpii?
Unii poate se vor recunoaşte în povestea din seara asta . Alţii vor mustăci "pretenţios"- "vorba lungă, sărăcia omului".

Poveşti cu zâne se spun lângă foc, să ningă nu încetează deloc ....
Muzică de iarnă începe să curgă precum ninsoarea albă de pe creştetul lumii, în preajma sărbătorilor ce stau la poarta sufletului nostru.
"O lume bună e tot ce mai cer
Şi suflete calde în recile seri"...

Sărbători luminate, pline de iubire, tuturor!

"Ninge ca într- un glob de cristal
Ninge sfânt peste lume
Afară văd un copil fericit
Ce cântă "iarna din nou a venit! "

Crina Iamandi
sursa foto- internet

"Să nu moli " !

Suntem în Postul Crăciunului.Lumea se pregăteşte de sărbători.
Pe marile bulevarde şi străzile principale, beculeţele sunt gata să se aprindă.

Majoritatea îşi rezervă locuri la hoteluri şi pensiuni, atât în ţară cât şi peste hotare şi oamenii deja au început să cumpere cadourile pe care trebuie să le facă celor dragi.
Copiii stau cu sufletul la gură şi mai e puţin timp până ce emoţia din Ajun şi colindătorii să vestească sărbătoarea în sine.
Dar ce înseamnă sărbătoarea de Crăciun?
 Musafirii şi reîntâlnirile  în jurul unei mese bogate, unde carnea de porc şi vinul roşu, aşa cum tradiţia face Crăciunul la români, reprezintă toată distracţia.
 Un brad împodobit şi nişte colindători pe la uşi, iar seara probabil se va finaliza cu o ieşire la Club sau la bal, în cazul celor ce locuiesc la ţară.

E adevărat că fiecare dintre noi are nevoie de aceste momente în care să se bucure de relaxare , mai ales că sărbătorile acestea fac parte din obiceiurile românilor, de mai bine de 2000 ani.
Însă aceste momente şi- au pierdut esenţa.
Ele sunt pregătite din timp, odată cu începerea Postului de Crăciun. Tot atunci încep şi colindele .
De ce oare? Puţin mai ştiu de ce sărbătorim Crăciunul şi lăsăm să se vadă doar distracţia şi veselia .

Postul a început , iar noi avem prilej de introspecţie, nu numai de evitare a mâncărurilor "de dulce". Ne pregătim inima pentru a da naştere din nou, Bucuriei şi Iubirii.
Isus Hristos este simbolul Iubirii. La 25 Decembrie avem , în fiecare an, prilej să- l lăsăm să se nască din nou. "Să fim mai buni"! "Să fim mai iubitori". Îndemnuri care trezesc în noi spiritul Crăciunului. Căci acesta este rostul omului pe Pământ! Să fie bun! Dar nu numai pentru el.
 Este important să cauţi în tine bogăţia sufletească şi din ea să rupi, precum o bucată ,dintr- o pâine caldă şi să dăruieşti celor ce nu au!
Un cadou făcut unui om pe care îl iubeşti, îi va aduce zâmbetul pe buze.
 Închipuiţi- vă ce ar însemna să duci o fafurie din mâncarea pe care ai pregătit- o la prânz, unor copii care nu au decât o mamă şi pe nimeni altcineva şi care şi ea este departe de ei. Şi nu pentru că ar vrea să- i lase singuri, într- o casă fără nimic, decât nişte pereţi goi pe care să- i încălzească doar două ore seara, pentru că salariul singurului frate mai mare care se ocupă acum de ei, este prea mic să poată acoperi toate cheltuielile?
Mama lor, bolnavă de cancer, gr 3, la spital la Fundeni, suferă şi se roagă.

Fosta profesoară de religie, mamă a 5 copii, părăsită de soţ, se luptă să trăiască  , strângându- şi lacrimile în sinea ei. Nu vrea să împovăreze pe nimeni cu ceea ce Dumnezeu a pregătit pentru ea. Şi totuşi.
Un mesaj pe care l- am primit pe telefon de la o femeie ce ştia povestea ei, a schimbat suferinţa ei , în speranţă.
L- am publicat pe facebook. Din peste 700 de prieteni din listă, au răspuns doar 3. Din aceştia, o mamă cu 4 copii care se îngrijeşte împreună cu sora ei ca Jeni Lambrea să aibă hrana necesară, în timpul şedinţelor de radioterapie, o altă mămică  a doi copii care , prin spiritul ei organizatoric a mobilizat câteva persoane şi ele mame de mulţi copii şi o prietenă din Anglia ce a trimis câţiva bănuţi.
Familia lui Jeni are nevoie de încă multe lucruri pentru un confort minim, însă cei care au sărit în sprijin au fost suficienţi pentru ca Jeni să zâmbească din nou. Nu e singură!
Din cei 700 de prieteni ar putea să mi se alăture mulţi. Chiar dacă ar fi să dăruiască de Crăciun, alături de cadourile costisitoare celor dragi, măcar un 10 lei pentru ca nişte copii trişti şi speriaţi pentru boala mămicii lor , să aibă ceva pe masă.
Gândiţi- vă, că oricât de bine ne este acum sau oricâte probleme am avea, această familie este într- o postură mult mai grea decât a noastră, iar o sumă nesemnificativă pentru noi, înseamnă enorm pentru ei.
Urările de sărbători sunt acestea. "Sănătate", "fericire", "La mulţi ani"!
Pentru ca aceşti 5 copii să fie fericiţi, au nevoie de sănătatea mamei lor. Iar ea, pentru a le oferi ce le trebuie, trebuie să aibă "La mulţi ani"!
Îndemnul meu pentru cei care au avut răbdare să citească aceste rânduri, este să se alăture mie şi să dăruim puţin din ce avem, unei femei ce vrea să trăiască!
Împreună putem face nişte copii fericiţi de Crăciun, iar inimile noastre vor fi pline de bucuria unui lucru binefăcut , acolo unde este nevoie! Şi să - l facem pe cel mai mic dintre fraţii Lambrea , în loc de " Mami, să nu moli ", de Crăciun să spună, "Sunt felicit că te- ai făcut bine"!

Jeni Lambrea, spitalul Fundeni, camera 703, etajul 7.
Să aveţi parte de un Crăciun fericit!

Noemi Oncel

http://www.youtube.com/watch?v=JmfOzFzYumo

Când am creat acest blog, am spus de la început că aici voi vorbi numai despre oameni deosebiţi, întâlniţi de-a lungul anilor. 

Şi nu deosebiţi pentru că aşa spune toată lumea sau ar reprezenta figuri celebre ,ridicate de massmedia, ci  oameni distinşi care mi- au demonstrat că au calităţi  pe care vreau să vi le împărtăşesc şi vouă.

Cred că atenţia multora dintre noi se concentrează şi urmează  alegerile majoritare, de turmă, în urma manipulării subtile a diverse opinii împrăştiate prin diverse metode mai mult sau mai puţin permise.

Şi cred că, indiferent de opiniile majoritare,  mai există , deşi sunt rare,  măsuri pentru selecţie şi putere să distingem grâul de neghină , într- o realitate derutantă.

Astăzi vă voi vorbi despre Noemi şi despre ceea ce cred eu că îi trebuie unei femei pentru a avea o frumuseţe completă.

Frumuseţea unei femei, culeasă de ochiul sensibil al receptivităţii, va fi ,într- o viziune diversificată, raportată criteriilor de evaluare fizică, intelectuală şi spirituală.

 Această frumuseţe poate fi des contestată de cel care analizează. 
Frumuseţea însă, este sau nu este! 

Cel mult se pot modifica măsurile de evaluare , sporind sau nu, profunzimea locului de unde frumuseţea îşi are începutul.

Cum deosebeşti o femeie frumoasă de  una aparenţă?

Simplu. Îţi iei măsurile la tine şi eşti atent la atitudinea şi bogăţia spiritului creativ, cultivat şi definitivat , în orice conjunctura s- ar afla personajul de  care vrei să te convingi.

De Noemi nu ai cum să treci fără să remarci o personalitate aparte.

 Familia, activitatea, oamenii dragi,  chiar şi necunoscuţii care îi cer o părere sau ajutorul descoperă la Noemi o seriozitate nebănuită şi lucrurile făcute cu simţ de răspundere.

 Pe cât este de rafinată şi elegantă, imprimând un aer serios oricui  nu a  cunoscut- o până acum, pe atât de  credincioasă şi iubitoare, altruistă şi dreaptă,  este această femeie .
Noemi trăieşte într- o lume frumoasă, pe care are grijă să o păstreze intactă, sporindu- i teritoriul cu dragostea ei pentru tot ce înseamnă viaţă. 

Noemi este femeia cu o mie de calităţi pe care o admir sincer , pentru că din mulţimea lor, predomină omul corect şi generos care ştie ce vrea , fără să epateze şi fără să deranjeze , nici măcar cu un gând , pe cineva.

Femeia, prin natura ei , a fost creată să bucure ochii şi inima celui ce o poate iubi, pentru ca lumea să perpetueze , într- o ordine firească a vieţii.

Noemi are o familie minunată, în care fiecare dăruieşte şi trăieşte prin celălalt. O imagine de familie pe care au construit- o împreună, dovedind maturitate în alegerea potrivită pentru ca fiecare încercare să treacă mai uşor , iar la final să rămână spre admiraţie,  fructul copt şi parfumat al pomului sădit, crescut şi îngrijit  în grădina unor inimi extrem de frumoase: Angelina

Iar Liviu Oncel, soţul şi tatăl extrem de protector, face parte din bucuria unei vieţi reuşite a acestei femei.

O femeie adevărată trebuie să dea dovadă de înţelepciune şi perseverenţă , în orice situaţie . Chiar şi atunci când factorii din jur zdruncină liniştea construită cu tact.

Noemi ştie , printr-. o bunătate dreaptă , să fie femeia care pune punctul pe I şi care nu abuzează de nimic pentru a- şi crea confortul unui cămin şi activităţi ce o reprezintă până la cel mai nebănuit amănunt.

De mică lucra la un magazin pe care i l- a deschis tatăl său ,iar astăzi conduce o afacere care îi pune în evidenţă  arta şi sensibilitatea la frumos.
 Magazinul şi salonul de înfrumuseţare "Gia" au fost înfiinţate pentru  femeile de calitate din oraş care îşi selectează atent alegerile la haine şi produse de înfrumuseţare.
Noemi se ocupă de aceste investiţii, alături de soţul ei şi participă , în egală măsură cu "fetele" ei, angajate la societatea pe care o conduce.
 Ochiul fin al "patroanei" care nu agrează să o facă pe şefa , mai mult decât o atitudine "maternală"când este cazul, stabileşte cum trebuie să arate magazinul pentru ca cei care pătrund în incintă să poată să se orienteze , fără prea mult efort, la ce e mai potrivit, pentru a alege ţinuta prefectă.
Frumuseţea  însă , n- ar fi de ajuns , fără să izvorască din sublimul care o revarsă pe chip , în gesturi, în trăire, în făptuirea tuturor ce trec prin glasul şi mâinile celei ce este atât de...frumoasă!

Noemi Anca Oncel lasă acest sublim să - şi etaleze rostul, în fiecare loc unde trebuie să facă sau să spună ceva.

O cunosc pe Noemi de câţiva ani.

Ne- am întâlnit frecvent, povestind ore în şir , lucru ce mi- a permis să descopăr  în ea un model de feminitate care, de atunci şi  până astăzi, măcar o secundă, nu mi- a contrazis o părere bine conturată despre cine este omul Noemi Oncel.

 Un" vulcan "de pozitivitate, întotdeauna Noemi este o prezenţă plăcută de care cu greu te desprinzi .
Acasă la ea este gazda perfectă pentru rude, prieteni, angajaţi, astfel încât răstoarnă toate tiparele de selecţie şi colaborare cu aceştia. 
Atât la masă, la plimbare,  cât şi în concediu," fetele" ei, pe care le iubeşte la fel, participă la bucuria ei de a le răsplăti cu distracţia binemeritată.
La muncă seriozitate , la munte sau la mare, colectivul  împreună cu "şefa", se distrează !

Hotărâtă , energică, creativă, cu spirit de iniţiativă ,  un zâmbet toată, m- a cucerit de la prima vedere. 

Mai târziu am descoperit , pas cu pas, că este un exemplu de corectitudine şi altruism. Un vizionar cu spirit obiectiv, indiferent dacă situaţia o priveşte direct pe ea sau pe cei din jurul ei.

Noemi este femeia de afaceri care excelează în toate activităţile pe care le are şi care acasă este gospodina desăvârşită, mama atentă la tot , soţia pe care şi- ar dori- o orice bărbat, şi nu în ultimul rând,  fiica unor părinţi care se bucură de investiţia majoră , făcută cu dragoste, ce astăzi le mulţumeşte, indirect, prin exemplul ei de FEMEIE!

Educaţia primită face ca astăzi, Angelina, cea mai frumoasă realizare a Noemicăi, să fie model de încântare şi apreciere pentru toţi cei care o cunosc.

Un copil reuşit înseamnă dragoste şi perseverenţă în creşterea lui, armonie familială într- o artă de a trăi.

Noemi, Liviu şi Angelina , o familie unde zâmbetul face  dovada alegerilor corecte , într- un mod de viaţă unde se gândeşte liber, se iubeşte şi se face ce trebuie!

Mă bucur să particip la bucuria lor , să asist la miile de feluri în care îşi dovedesc capacităţile  , ca oameni îndeosebi, ca părinţi, prieteni şi oameni ce- şi iubesc profesia.

Cu un potenţial remarcant şi model de viaţă deosebit, consider că reprezintă o familie care poate depăşi , în orice conjunctură , fiece încercare.            
 Pe toţi 3,  îi  admir şi îi felicit pentru tot ceea ce sunt! 

Carmenuţa Tănase

Carmenuţa Tănase!

O femeie împlinită, căreia niciodată  nu- i lipseşte zâmbetul de pe buze.

Atitudine pe care cei trei copii pe care i- a adus pe lume , chiar dacă acum se învârt în jurul a 30 ani, o cer insistent, chiar şi atunci când trebuie să o  perceapă , măcar la telefon.

Îngineră metalurgistă de profesie, predă specialitatea la un colegiu binecunoscut în oraşul Buzău.

Casa îi este înţesată de cărţi şi obiecte tradiţionale. Iar masa parcă întotdeauna aşteaptă musafiri.

Pentru că doamna Carmenuţa găteşte dumnezeieşte. Şi nu ai cum să dai înapoi , mai ales că are o plăcere să te servească din ceşti şi farfurii aduse de pe la Horezu sau de prin târgurile tradiţionale.

La pregătitul bucatelor îi întâlneşti, când nu au cursuri, pe elevii săi. Ca într- o familie cu mulţi copii, amestecaţi cu fiii ei naturali,  "Doamna " le poartă de grijă. Şi nu numai lor. Pe orişicine îndrăgeşte şi crede că - i poate aduce mângâiere cu o povaţă sau un gest frumos.

O mamă cu mulţi copii este o mamă fericită. Iar fericirea îi este alimentată de un bărbat cu care s- a căsătorit de mai bine de 30 ani. Tot inginer şi tot inimă bună.

Împreună au clădit multe lucruri, pentru că la ei în casă , domneşte un slogan. Nimic fără dragoste! Tot ce faci trebuie făcut cu dragoste.

Primul lucru pe care domnul Ninel îl face când ajunge de la servici este să- şi îmbrăţişeze şi sărute soţia, apoi să- şi dea jos haina şi pantofii. Iar ea , ca un copil, se bucură şi se preocupă de confortul acestuia.

Trăim zile în care majoritatea oamenilor înlătură din start existenţa cuplurilor solide şi nu mai cred în dragostea şi respectul ce dăinuie şi după ce pasiunea primilor ani împreună, se mai duce.

Familia Tănase , unită şi frumoasă, iată, dezminte această anomalie.

Îi ştiu de câţiva ani şi le intru frecvent în casă.

Hotărâtă să scriu impresiile mele pe un blog, am ales să scriu despre oameni adevăraţi , cu preocupări decente şi serioase, a căror reuşită în viaţă să fie un model  pentru cei sceptici sau pentru cei care speră într- o viaţă curată şi ordonată .

Nimeni nu va citi aici despre chestiuni care să "dea bine "la cititori. Nu voi alege să scriu academic , forţând expresiile, cu atribute măreţe, despre personaje care aparţin unor compartimente de viaţă , departe de lumea obişnuită,  din tipologii greu accesibile , strălucitoare doar anumitor standarde, prin  apariţii clădite pe compromis, falsităţi, parvenitism. 

"Sensibilitatea" firii mele deosebit de selective când este vorba de ales prietenii, colaboratorii sau pur şi simplu, pe cei pe care îi admir, este de multe ori controversată,  dar întărită de realitatea existenţei acestor oameni deosebiţi.

Cel mai mult am admirat la dna Carmenuţa  afişarea unui zâmbet "artistic" , la fiecare minut de conversaţie. Chiar şi atunci când se concentreză pe o problemă ce trebuie rezolvată. Optimistă şi încrezătoare ştie să facă din orice lucru, unul frumos şi din orice eşec, o perspectivă. Greu şi asta, dar firea ei creativă îşi spune cuvântul.

Firea omului începe de la suflet şi preocupări. Restul se dezvoltă pasiv , în funcţie de factori şi necesităţi.  Fiecare om începe de mic să - şi arate "talentele" şi pasiunile sale.

Doamna Carmenuţa, oltencuţă neaoşa, aduce de la Piteşti la Buzău, zestrea moştenită de la mama sa, de meserie asistentă medicală.

Pasiunea pentru folclor o face să aleagă , pe lângă specialităţile pe care le predă la şcoală, şi instructor coregraf de dansuri populare, şi înfiinţează , în cadrul liceului, alături de grupul "Balada" şi un cerc artistic. Pe unii îi învaţă să danseze , pe alţii să coasă, chiar şi goblen, să croşeteze, să le trezească instinctul de valoare şi autenticitate.

Acasă are o cameră dedicată complet artei. Obiecte ce ţin de etnografie şi costume populare din toate zonele tării .

Într- una din camere, în curând, un război de ţesut va fi pus în funcţiune, iar obiectele lucrate vor decora frumoasa casă brâncoviană.

Ansamblul folcloric „Balada”, constituit din elevii claselor unde profesoara Carmenuta Tănase predă metalurgia, participă la diferite evenimente , concursuri naţionale şi internaţionale de dans popular.

Se întorc întotdeauna cu tolba plină de premii şi cu distracţie berechet. Doamna este de „gaşcă” şi îi înţelege , ba chiar se întrece cu ei la glume şi alte activităţii destinate vârstei lor.

Acum doi ani, Colegiul Tehnic, locul unde doamna Carmenuţa îşi petrece 10 ore pe zi, iniţiază, primul festival de dans popular susţinut la Buzău. Primeşte sprijin şi de la Centrul de Cultură şi Arte şi are într- adevăr un succes remarcabil. Festivalul a avut loc şi anul acesta la Buzău şi vor urma  şi alte ediţii.

Pentru mine, o femeie de succes nu înseamnă să ai poşete de mii de euro, maşini şi case luxoase , haine şi parfumuri ce întrec puterea unora de a le clasa, obţinute prin cine ştie ce trucuri şi manevre, ci mai ales bogaţia unei inimi curate şi isteţimea unei minţi, care împreună clădesc atât cât unui om de bun simţ îi este necesar.

Carmenuţa Tănase este un om de succes, atâta vreme cât în jurul ei, creşte frumuseţea . În casa pe care a construit- o alături de un bărbat vesel şi  şarmant, cu respect pentru familie . În casa primitoare şi foarte încăpătoare, în lucrurile ce îi ies din mână şi copiii pe care îi educă, în cultul respectului pentru ei înşişi şi pentru tot ce este valoros.

Dascălii de talia Carmenuţa Tănase lipsesc din şcolile noastre. Un adevărat pedagog nu- şi predă numai materia, aşteptând la colţ pe cel nepregătit pentru o notă proastă . Şi nici  nu face abuz de vocaţia lui de formator de caractere, pe care, de multe ori uită s- o aplice.

Şi nu cere neapărat bani pentru fiecare gest făcut în favoarea copiilor. Cum nici această coregrafă nu vrea nimic decât să păstreze vie dragostea românului pentru tradiţie, pentru cultură, pentru ceea ce ne reprezintă pe noi ca popor. Şi de unde începe această cultură, dacă nu de la şcoală?

Mulţi dintre dansatorii ce acum fac parte din ansamblurile din oraş  , au trecut prin  mâna doamnei Carmenuţa.

Acum sunt recunoscuţi şi faimoşi.

Faimoasă va rămâne şi părerea mea despre o mamă, femeie şi pedagog de excepţie!

S- o cunoaşteţi şi voi!

La mulţi ani, doamna Carmenuţa Tănase!