Ana Barbu

https://www.youtube.com/watch?v=5mFxgBk8zP4

Flori de liliac
Într-  un timp, ce- a stat
Se întrec , spre Rai
Îngerii cu grai
Dulce, armonios
Omului, folos...

Pentru a priveghea
Dintr- o înaltă stea
Bucuria lumii,
Taina rugăciunii
La mijloc de cânt,
Limpede cuvânt.

Flori de liliac
În cununi, şirag
Vor îmbrăţişa
Amintirea ta...
Flori nemuritoare,
Răsărit de soare,
Zâmbet şi parfum
Tu , dar pe alt drum...
Tot la fel de dragă
Cântecul te leagă,
Semn divin lăsat
Pentru ce- a urmat...

Drum bun, Ana Barbu!
Drum bun şi lumină, pentru ca ''Florile de liliac'' să rămână vii, în inimile celor ce le iubesc, celor ce te iubesc!
Odihnă veşnică şi o lacrimă sinceră, pentru ca izvorul acestei voci calde şi frumoase, să- şi curgă limpezimea, încă, în cele mai frumoase inimi, ce au primit- o, de atunci, de când iubirea ta pentru oameni a fost răsădită în cântece pentru ei !
Dumnezeu să te odihnească în locurile unde numai îngerii au loc!

https://www.youtube.com/watch?v=6nUJjNPbCj4

La umbra unui gând

M- aşez la umbra unui gând,
Aştern pe- o coală de amintire
De bucurii, ochii plângând,
Prin frumuseţe şi iubire.

În lumea mea, oamenii vin
Şi stau atât cât pot visa,
Iar unii se întorc puţin
Să- şi ceară un loc ...în lumea mea!

Un râu adânc îşi sapă matca
Prin zile şi prin nopţi , furtuni
Soarele blând îşi curge şoapta,
Ce- o cântă oamenii cei buni.

Dragostea mea nu are timp,
Nici vârstă să- l îngenuncheze,
De n- aş iubi, aş fi nimic,
Doar cine ştie, înţelege!

În ghimpi şi lacăte de piatră,
În temeri şi ecuaţii lente,
Iubirea nu stă niciodată
Şi obiecţii, cad, latente...

Eu stau la umbra unui gând,
Hoinară în lumea mea frumoasă,
Iubesc , cu sufletul, plângând,
Dar râd când judecăţi m- apasă!

Iubesc! Trăiesc! e omenesc
Şi chiar divin pentru acest timp,
Iubesc prin tot şi tot trăiesc,
De n- aş iubi, aş fi nimic...

Crina Iamandi

La mulţi ani !

Retrospective, introspecţii, dorinţe , bucurii, făgăduieli, păreri de rău pentru nereuşite şi determinare pentru a le depăşi. Planuri pentru viitor, elan şi încredere.
Anii pleacă , spăşiţi, la culcare , iar fratele cel mic, 2015, înfofolit şi cu roşu în obraz, preia cârma.
-Eu am să fac ce n- au reuşit fraţii mei ! Pot..!!!
Ofticaţi, cu un zâmbet perfid pe sub mustăţi,  îşi trag plăpumioara sub bărbie...
-Face el, nu face nimic...hai să dormim...e mai bine, aşa scapi de cruzimea realităţii. Cel putin, în vise, realitatea nu doare. Ea este şi atât...îşi vede, însă, de mersul ei şovăielnic, pe cărările sufletului. El nu doarme niciodată, deşi, uneori, visează cam mult...
Realitate versus Vis.
Realitatea e că lumea e bună şi visele o strică.
Visele că oamenii sunt ceea ce par, fac ceea ce spun şi ceea ce spun e adevărat.
2015 îşi dă jos fularul, îşi scoate mănuşile , freacă palmele cu hotărâre şi priveşte cu milă în josul lui.
-Fraţii aştia ai mei au rămas în urmă. Aşa e firesc. Totul se mişcă şi este într- o continuă evoluţie. Cine i-a pus să viseze urât?
Nimic nu e mai urât decât să sădeşti speranţă în inima cuiva, s- o mângâi în cuvinte pe care nici tu nu le crezi, să promiţi ceea ce nu eşti în stare, să dăruieşti ceea ce nu ai avut niciodată,  deşi convingi cu sinceritatea ce naşte din expresii.
Anii aştia care au dormit cu ochii deschişi, au văzut multe. S- au bucurat la vremea respectivă, au făcut donaţii şi investiţii, au sacrificat din strânsurile asudate din greu .
Doritorii de "suflet" au venit de pretutindeni, înfruptându- se cu "bucatele" alese ale timpului mult.
Ne alegem lumea în care trăim.
Suntem atenţi la selecţia anturajului, bifăm calitatea şi onestitatea.
Avem multe de spus şi dăruit. Fiecare , din cei ce vin, chemaţi şi nechemaţi, alege ceva din sacul cu daruri al inimii noastre. Se găseşte câteceva bun , pentru fiecare. .
Unii dintre noi trăiesc intens şi cu simţ de convingere , fiecare amănunt al vieţii. Şi fără să epateze şi nici să- şi impună să coboare, măcar o treaptă,  în confuzia, mizeria şi falsa bogăţie a lumii contemporane. Fiecare are lumea lui.
A mea e frumoasă , pentru că are camerele aerisite unde locuiesc oamenii buni şi curaţi.
Nu m- au interesat vreodată faima, banii murdari, conştiinţa încărcată. Privesc în urmă, în anii trecuţi, din copilărie şi până acum. Ştiu că tot ce am făcut nu mă împovărează cu durerea cuiva. Am trăit intens şi bucuria şi durerea, am crezut în mine şi am simţit tot ce am trăit. Am privit adânc în lacrimile celor ce şi- au aşezat capul în poala mea şi au căutat mângâiere.
Am ştiut neîmplinirea celor ce mi- au căutat sfatul. L- am dat, din inimă, învăţat din experienţa mea. Gratis. Fără să aştept măcar un " mulţumesc". Din bucuria de a dărui. M- am rugat alături de cei încercaţi. Pentru binele ce- l aşteptau.
Nu stau cu mâinile în sân când ştiu că pot să mă implic. Poate uit că am o grămadă de răspunderi pentru cei aleşi de Dumnezeu să- i ocrotesc. Copiii mei, mama mea...Întotdeauna apare ceva prioritar , în timp ce ei aşteaptă dragostea şi atenţia mea, pentru că au nevoie încă de mine şi înţeleg absenţa mea, deşi nemotivată, în timp ce mă ocup de cei ce- mi vor întoarce spatele , după ce - şi vor linişti apele tulburate. Nu- i nimic, mergem mai departe...
Cei care îmi oferă dragostea lor, sunt prietenii mei, unii de- o viaţă. Am simţit aportul lor simţitor, atunci când cei care au fost susţinuţi de mine,au dispărut, motivând, copilăreşte că nu i- am mai căutat. Au uitat că ei mă căutaseră de 50 ori pe zi, în situaţii de restrişte. Au plecat , pentru că atunci când a venit timpul să ofere, s- au gândit mai întâi la ei. Aşa cum este normal. Sacrificii nu face decât Dumnezeu. Nu noi, oamenii. Noi avem încă ,solid şi la vedere, instinctul primar de supravieţuire şi ne e teamă pentru ziua de mâine şi preferăm să ne destăinuim "iubirea" doar în cuvinte.
Ne hrănim numai pe noi, nu ne pasă de cel ce are nevoie. Şi vine vremea când iarăşi vom fi încercaţi . Aşa e ciclicitatea vieţii. Şi iarăşi vom avea momente de conştientizare a realităţii şi vom şti unde am greşit.
Şi totuşi lumea mea e o lume frumoasă, atâta timp cât oamenii ce o populează, o menţin.
Mulţumesc bunului Dumnezeu pentru tot ce mi- a dăruit, rele şi bune în toţi anii aceştia . Bunele au rămas , mărturii peste timp şi vor rămâne în făclia aprinsă a sufletului meu, iar relele m- au învăţat să disting, să aleg, să mă pregătesc.
2015 vine pregătit să admire ideile sale creative, într- o lume în care îi invit pe cei buni să se alăture! Restul să se descurce!
La mulţi ani, tuturor!

Crina Iamandi

Să fim Români

Colindul este cântecul de alin al creştinilor de două mii de ani şi ceva ,  încoace. 
Este scâncetul bucuriei ce renaşte în fiecare an , pictând viaţa din albul imaculat al zăpezii ce l- a conservat în tradiţia şi obiceiurile românilor.
Crăciunul românesc este sărbătoarea noastră, mai frumoasă decât orice altă surată cu iz occidental , oriental, mai aproape  sau mai îndepărtat de vremurile noastre.
Românii şi - au păstrat nealterate obiceiurile.
La noi, în ziua de Crăciun , după slujba religioasă, copiii îşi vizitează părinţii , apoi se strâng în jurul binecunoscutei mese pline de cozonaci , vin roşu şi toate bunătăţile.

Cu o crenguţă de brad verde în mână , tămâie şi smirnă în buzunare, cu inima plină de bucurie, colindătorii şi colindele lor  vestesc că a sosit vremea introspecţiei şi a cugetării despre cine suntem noi, oamenii şi chiar mai mult, cine suntem noi, creştinii români şi viaţa noastră lăuntrică.
Fiece lucru, fiece om, are o schemă pe care se dezvoltă.
Lucrul porneşte de la o idee, iar omul, de la un gând. Gândurile atrag faptele, materialul şi viaţa.
Simplitatea reprezintă adâncimea celor mai puternice creaţii.
Dacă nu poţi cântări distanţa şi greutatea existenţei până la simplitatea ei, te pierzi în zadar, migrând prin zone atrăgătoare şi spumante ale vieţii, căutând efemerul şi irosind esenţialul şi adevărata bucurie de a fi!
Mă gândesc la cei ce sărbătoresc în ziua de Crăciun, într- o falsă cinstire a sărbătorii Naşterii Domnului :cu mese festive, ieşiri la Club, apoi plecaţi cine ştie pe la ce hoteluri şi pensiuni din ţară sau străinătate. Crăciunul se sărbătoreşte Acasă!
Sărbătoarea în sine înseamnă Dragoste, Bunătate, Iertare, Dăruire, pornind de la sclipirea unui gând vestitor, o Stea de la Răsărit  a acestor virtuţi,  ce stă veşnic aprinsă în inima noastră.
În seara aceasta colindele au răsunat româneşte. 
Sentimentul de a fi un bun creştin l- am descoperit de -a lungul anilor, învăţându- l şi  purtându- l cu cinste în inima mea.
A fi bun creştin e o mare responsabilitate, uneori prea grea pentru umerii nesusţinuţi ai mândriei şi neputinţei omeneşti. Şi totuşi, ne place să sărbătorim Crăciunul şi să fim oaspeţii multor gazde primitoare.
Gazda mea din această seară, chiar de am urnit o familie întreagă să mă însoţească zeci de kilometri, într- un alt oraş, a fost BUCURIA!
De multe ori nu ne dăm seama că nimic nu te poate bucura mai mult, decât Adevărul din toate câte te însoţesc.
Când ai darul de a rezona cu ceea ce îl îmbogăţeşte pe cel de lângă tine, nu simţi decât o bucurie nesfâşită.
Uneori, se întâmplă să te nimereşti într- o masă întreagă de oameni care îţi seamănă. Oameni care tresar la aceleaşi semnale ca şi tine.
Mie îmi plac Oamenii şi calităţile lor. Nimic altceva decât bucuria de a- i avea aproape,  nu va putea să se transforme într- un alt scop al intersectării mele cu ei.
Atunci când nu rezonezi bine , e corect să te retragi , lăsând loc liber celor care , într- adevăr, au nevoie de tine, în viaţa lor.
Pe parcurs, vin şi pleacă roiuri de camarazi sau alţi "intruşi "prin planurile tale de a rămâne tu însuţi şi nimic mai mult.
Iubesc Crăciunul şi bucuria venirii lui.
Colindele sunt cel mai frumos dar pe care îl primesc de această sărbătoare.
Arta este o formă de manifestare spirituală , fie ea Muzică, Pictură, Sculptură , Poezie , Dans sau altceva.
Muzica este însă sunetul inimii încrustat într- o lacrimă.
Când lacrimile curg şiroaie pe obrajii îmbujoraţi de emoţie, în timp ce o voce pe care parcă o ştii dintotdeauna, caldă şi senină, alternând cu forţa dintr- o transfigurare de moment, ştii că este o trăire pe care nu mulţi o pot încerca.
Lacrimile de bucurie curg în timp ce stai aşezat pe un scaun într- o sală cu peste 900 de suflete. Artistul "plânge" şi el.
Pentru că a fost surprins şi "recompensat" cu o surpriză ce l- a determinat să reflecteze deşi era pregătit pentru acele momente,  doar pentru a susţine un spectacol de mare încărcătură emoţională, pe care  protagonistul, ne- a obişnuit să şi- l desfăşoare neîntrerupt.
Cu toate acestea , admiratorii urcă alături de el pe scenă, cu flori şi mici bucurii "ambalate", răpindu- i  câteva clipe de atenţie, din magia spectacolului.
O femeie - medic, oarbă, urcă pe scenă, cu un buchet de stânjenei albaştri la piept, susţinută de asistenta ce o aducea direct de la dializă.
În mijlocul unui concert de colinde româneşti, într- un decor de poveste, îmbogăţit cu  lumini şi personaje ce dau un plus de magie momentului.
"Ninge la Ipoteşti" continuă cu "Aseară pe înserate", de data aceasta cu vocea femeii care vede acum doar prin simţurile ce i- au rămas vii, poate ceva mai mult, aprofundate.
Artistul tace şi o priveşte atent. Femeia cântă cu o voce angelică.
Forţa, curăţenia sufletului, trăirea sunt percepute intens de cel care se alătură colindului ei.
 Amândoi vestesc Naşterea Domnului în faţa a sute de oameni . Mulţi , emoţionaţi de moment, lăcrimează. Privesc la artistul ce a părăsit pentru câteva clipe, rolul iniţial, de pe scena toată numai un decor. În faţa noastră desprinse parcă de tot şi de toate, stau două suflete , pătrunse doar de bucuria întâlnirii lor.
Artistul priveşte doar cu ochii sufletului, un altul, învins sau nu, de destin.
Faţa îi este numai râuri de lacrimi, la fel ca atunci când l- am zărit îngenunchind, acum câţiva ani, alături de o sută de suflete prezente la o sfântă slujbă , la o mănăstire din Prahova, iar sufletele acelea nu erau decât  "fanii" ce- l urmăresc prin concertele sale din ţară şi străinătate.
Lacrimile sunt cristalele sufletului, în care Dumnezeu a pictat tot Universul.
Cine lăcrimează înseamnă că are puterea de a recunoaşte cine este el cu adevărat, fără să ascundă în vreun fel dezinvoltura . 
A fi artist înseamnă Dăruire, a fi Om înseamnă Alegere, a le îmbina pe ambele într- un mănunchi al Dragostei de a le fi oamenilor de folos, e Har!
L- am admirat întotdeauna pentru selecţia atentă a textelor, a mesajelor, a interacţiunii cu cei care îl iubesc şi respectului pentru munca sa.
În seara aceasta s-a cântat despre Români, despre Acasă, despre Părinţi, despre Iarnă, despre copii,( pe care i-a ţinut în braţe), despre Dragoste şi Bunătate.
Ce înseamnă Omul şi unde trebuie să trăiască el, ce înseamnă Viaţa şi cum trebuie s- o cinsteşti,  ce înseamnă Atenţie şi cui trebuie s- o atribui?
Într- un decor de basm, (creat de Doina Levintza), un personaj îmbrăcat în costume viu- colorate, ale aceleiaşi creatoare, s- au scurs colinde  deosebit de frumoase, Româneşti , precum e şi cel ce le-a însoţit traseul , de departe, de două mii de ani, de când s- au plămădit, până aici, acum, în inimile celor ce simt în Credinţă.

S- a cântat despre Eminescu, În Ţara lui Caragiale, despre tradiţie şi dragostea pentru Acasă , ne- am simţit mai români ca niciodată.

Zâmbetul şi entuziasmul au contagiat o seară de Decembrie, în prag de Sărbătoare, pregătită cu atenţie amănunţită, intuindu- se ce avea să lase în urma unui spectacol reuşit: Bucuria!
Bucuraţi- vă Români de tot ce este al vostru!
Să păstrăm ce am moştenit şi să sfinţim pământul pe care trăim cu faptele noastre!
Ne aducem aminte de toate acestea, în fiecare iarnă, la final de calendar şi nu numai.
Crăciunul bate la uşă, iar colindele rămân cântecul de alinare pentru durerea ce a născut Viaţa! 
Un ultim îndemn, printr- o formă artistică, uşor de ajuns la inima omului, acum,  în prag de Crăciun, este "Să fim Români" !

Crina Iamandi
foto-  Georgiana Mertoiu

Un zâmbet

- Ce faci, Îngere?
O întrebare ce venea dintr- o altă lume , aici, pe pământul ce- şi ţine la piept trăitorii, frământa , din senin, un gând ce se străduia să răspundă.
Gândurile vin de dincolo de noi. Nu sunt ale noastre şi totuşi le lăsăm loc , să treacă, prin tunelul minţii ce ne determină faptele, şlefuindu- le drumul şi destinaţia.
- Sunt aici . Am venit pentru că....şi gândul s- a zdrobit , umplându- se de lumina unui zâmbet ce- l încuraja să zburde prin lăcaşul plin de mireasma sărbătorilor ce- l vor înviora în curând.
Sărbătorile au început demult.
Acum două mii de ani şi ceva.
Fiece naştere naturală vine cu durere. Din durere se naşte viaţa. Viaţa care trebuie să fie!
Apoi zâmbetul minunat al copilului ce- şi ţine ochişorii închişi...
Oare cui zâmbeşte această minunăţie şi unde a învăţat acest gest?
Aproape că te cutremuri , urmărindu- i surâsul dulce din faşa ce- i ţine strâns mânuţele, lângă corpul mic, de păpuşă.
Viaţa începe cu o durere şi se termină cu durere.
Pe parcurs ,  povârnişul zilelor ne învăţă să ne bucurăm, sub lumina Stelei ce a vestit venirea vieţii noastre.
Copilul din faşă zâmbeşte inocent la un semn invizibil omului matur.
N- ai cum să treci cu vederea şi nici să te întrebi  care e scopul , durata sau menirea acestui gest?
Albul zăpezii păstrează inocenţa zâmbetului străvechi.
E iarnă. Albul trebuie să îmbrace materia ce surprinde puritatea inimilor .
De unde începe inima?
De acolo de unde se poate zâmbi inocent.
Cine zâmbeşte inocent?
- Îngerii. Îngerii ce stau printre noi, arătând lumii, printre lacrimile fierbinţi ale ostenelii lumeşti, Iubirea, Naşterea şi Grija necontenită pentru cei dragi lor....
Să mulţumim celor ce nu obosesc să ne poarte de grijă.
O rămurică verde din bradul bucuriei că i- am întâlnit, că îi avem , că nu suntem singuri, sub care clopoţelul cuvintelor de mulţumire va trebui să răsune în pragul Sărbătorii în care Viaţa din nou se Naşte!

Mădălina Manolache

Interpretă de muzică uşoară, populară şi petrecere, iniţiator , organizator şi prezentator de evenimente artistice, Mădălina Manolache este cunoscută ca artista cu fire caldă şi jovială , ce însufleţeşte fiece moment unde este prezentă.

Apariţia ei pe scena artistică , dar şi pe ecranele tv, este una foarte simţită de admiratorii săi , dar şi de cei ce urmăresc emisiunile de divertisment la sfârşit de săptămână,  (În paşi de week- end ) cu invitaţi pe măsură,  dar şi în timpul ei, ("Oameni" şi  "România, ţara mea", ) pe canalul Tv Sud Est,  emisiuni unde Mădălina este producător, realizator şi moderator tv.
Energică şi frumoasă , hărăzită să aducă zâmbetul , bucuria şi informaţia în casele şi sufletele oamenilor, Mădălina Manolache , din mijlocul lor şi pentru ei, urează tuturor, "Sărbători fericite"!

Vin sărbătorile

Vin sărbătorile la geam
Pe uliţi vezi copii , zburdând
În mâna dreaptă , c- un toiag
Moş Nicolae stă , zâmbândind.

Cu Moş Crăciun s- a pus la cale
Au cântărit şi- au hotărât
Să vină primul, Niculaie
La cei ce l- au avut în gând.

Mos Niculaie, la copii
Îşi lasă un gram, din harul bun
În sănătate, bucurii
Iar daruri, de la Moş Crăciun.

Vin sărbătorile la geam
Iar Moşii noştri au câte un sac
Noi ne urăm un "La mulţi ani",
Când darurile au răsturnat.

Crina Iamandi
Foto- internet